Cum se naște un simbol
Povestea mocăniței de la Moldovița
Cu pasiune. Acesta este răspunsul scurt la titlul acestui articol. Numele mocăniței Huțulca a devenit sinonim cu Bucovina, asta pentru că au circulat pe internet destule fotografii frumoase cu mocănița ce poartă acest nume, dar chiar dacă acum pare că totul era aici de la începutul pământului, traseul mocăniței și toată infrastructura s-a dezvoltat datorită unui om care a luptat pentru aceste lucruri și care luptă în continuare.
Georg Hocevar este un austriac de 44 de ani care se declară român, deoarece, la începutul anilor 2000, a venit în zonă, unde a găsit fierul vechi numai bun de casat al mocănițelor aflate în stare de degradare, pregătite să fie distruse așa cum s-a întâmplat în multe locuri din România. Locomotivele cu aburi nu sunt niște mașini ușor de întreținut, sunt greoaie, se strică destul de des și piese de schimb nu poți comanda de pe internet, trebuie să le fabrici. Povestea începe cu 3 km. de linie distruse, fără speranță, în urma unei inundații. Incepe cu o lipsă totală de viziune a celor care nu puteau să vadă mai departe de tăiatul copacilor din zonă și cu o imensă încăpățânare de a face lucrurile până la capăt.
Povestea începe cu nea Popescu, omul care a rămas să continue activitatea până în ziua de astăzi, trudind din greu la repararea și întreținerea acestei mocănițe de care se bucură astăzi peste 30.000 de oameni în fiecare an. Actuala poveste reîncepe în anul 2005, dar dacă este să fim onești, acest traseu a fost construit pentru prima dată în 1888 și avea ca scop exclusiv exploatarea masei lemnoase din zonă, pe vremea aceea, turismul nu cunoștea dezvoltarea de astăzi. După multe reparații și investiții, linia măsoară 12,7 km. și la capătul unei ore de mers îl poți întâlni și pe Ionuț, îmbrăcat în costum național, servind preparatele pregătite chiar de el, gustoase și proaspete: cârnați din carne de porc mistreț, hribi, fasole la ceaun, brânză gustoasă, gogoți cât pumnul de uriaș și, pentru cei care au curaj, chiar și o țuică de casă ce alunecă pe gât fără să zgârie grumazul.
Astăzi Hocevar privește în urmă la clipele trecute, dar mai ales la viitor, pentru că austriacul nu se lasă bătut, vrea să mărească linia, în așa fel încât turiștii să se bucure și mai tare de această plimbare autentică. Astăzi, cei care se plimbă cu mocănița nu știu, dar o parte din liniile înguste, de sub roțile vagoanelor zgomotoase, au fost aduse tocmai din Tirol, din Austria si chiar din Țara Galilor, sunt elemente de pod din Hunedoara, iar locomotivele cu aburi au fost fabricate la Reșița. Pentru întreținerea liniei, Hocevar are angajați 12 oameni numai la Moldovița și 75 în toată țara, inclusiv la atelierul de reparat vagoane și locomotive din Criscior, jud. Hunedoara, fără de care activitatea mocăniței nu ar fi posibilă, Și mai e ceva: pasiunea pentru trenurile de demult, șuieratul sirenei locomotivei cu aburi și peisajele frumoase ale Moldoviței.
Plecarea trenurilor se face din Gara CFR din Moldovița, iar costul pentru o călătorie dus - întors ( aproximativ 3 ore cu oprirea din capătul liniei ) este de 35 lei pentru adulți și 20 de lei pentru copii.
Cei care vin în zonă mai pot vizita :
Mănăstirea Moldovița
Muzeul de ouă încondeiate
office@cfi.ro
0745363780