top of page

„La bază trebuie să fie dăruirea și să crezi în cea ce faci.“





Cristina Dumitrescu ne spune povestea „brânzăriei” Zada și care au fost provocările celor 30 de ani de când a început acest business.




Care este povestea ZADA?

„Mă bucur să pot spune povestea mea pentru că eu cred în ceea ce fac. Am studiat industria alimentară, am absolvit în 1991 Facultatea de Industrie Alimentară din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați, pe atunci singura instituție care pregătea specialiști în acest domeniu. Aveam colegi din toată țara. Acolo l-am cunoscut pe soțul meu, Florentin și la finalul facultății ne-am căsătorit și am venit în Bucovina. La finalul facultății, tinerii își doreau să se privatizeze, acesta a fost visul amândurora și asta am făcut. ZADA face anul acesta 30 de ani de activitate. Salutară a fost întâlnirea cu o familie de gospodari din comuna Horodinc de Jos – Rodica și Ionel Prelipcean, ei au fost deschiși la ideea noastră și ne-au susținut visul oferindu-ne o bucătărie de vară din gospodăria lor pe care am amenajat-o – asta a fost prima noastră brânzărie”.





S-a numit ZADA de la început?

„Da. Doar logo-ul „Brânză cinstită” a venit acum 7 ani. L-am acceptat din prima pentru că acesta a fost motorul nostru mereu - lucrăm cu lapte local doar din 3 comune învecinate, lapte care vine mereu proaspăt. Suntem o fabrică, însă modul de preparare este cel tradițional, iar ca ingrediente folosim doar lapte, cheag și sare. Nu folosim aditivi, iar dacă consumatorul ne „cinstește” consumându-ne produsele, asta ne întregește conceptul”.



Brânza îmi trezește un sentiment de recunoștință – pentru că există, pentru că mă hrănește, pentru că cineva muncește pentru ca brânza să fie pregătită.








Câtă brânză produceți pe an?

„Noi lucrăm în medie cu 5000 de litri de lapte pe zi, asta înseamnă aprox. 500 de kg de brânză pe zi”

Unde găsim brânza ZADA?

Brânza noastră se găsește exclusiv în băcănii, parțial în Horeca, avem un magazin propriu în Rădăuți și unul la fabrică.

Atâtea încercări am făcut la brânză până am ajuns la gustul autentic. Mie brânza îmi trezește un sentiment de recunoștință – pentru că există, pentru că mă hrănește, pentru că cineva muncește pentru ca brânza să fie pregătită. La bază trebuie să crezi în ceea ce faci, să poți să oferi ceva bun.



Ştiaţi că brânza este unul dintre cele mai vechi alimente? Veche de vreo 12.000 de ani? Se presupune că, plecând la vânătoare poate, oamenii au luat cu ei lapte în „vase” făcute din stomacuri uscate de viţel.  Probabil că aşa laptele s-a amestecat cu cheagul, ceea ce a produs separarea „brânzei” de zer. Cu siguranţă tot rodul întâmplării a fost iniţial şi felul în care a evoluat „boțul” de brânză pus la păstrare, acesta devenind precursorul brânzeturilor maturate așa cum le cunoaștem azi.

Oamenii au observat că există factori care influenţează atât prepararea cât şi păstrarea ulterioară a acestei veritabile „conserve” naturale de lapte, care este brânza. Apoi au început să folosească aceşti factori (temperatură, timp, umiditate, adaos de sare, etc.) şi să experimenteze.

Aşa s-a născut arta preparării brânzei.





13 views0 comments

Recent Posts

See All

Comments


bottom of page