Alexandru Scheul
Mărturisesc că prima dată când l-am sunat pe Alexandru Șcheul pentru a-i povesti despre proiectul “Produse locale pentru localnici” m-a surprins reactia lui. Parcă ne cunoșteam de o viață și vorbeam cu un prieten căruia îi spun încă una din năzdrăvăniile care mi-au trecut prin cap. Nu doar că a fost de acord să sprijine această campanie, dar aproape că m-a certat că de ce nu am venit la el mai repede. Am înțeles că trebuie să mă deplasez până la Horodnicul de Jos, să mă întâlnesc cu patronul Killer, un important procesator de carne din Bucovina, de care a auzit toată lumea în zonă și față de care există o admirație.
Povestea de abia începe. Când am ajuns la sediul firmei și am întrebat de domnul director, am fost direcționat către atelierul mecanic, unde m-a întâmpinat un domn în salopetă de lucru, care tocmai meșterea la o motocicletă, ultima achiziție. Rar întâlnită această atitudine pe care o găsești doar la cei care și-au descoperit adevărata pasiune! Nu pot spune că îl cunosc pe Alexandru Șcheul, dar l-am întrebat câteva lucruri și am simțit că răspunsurile au fost sincere și rostite pe negândite, așa cum face cineva care trăiește o viață apropiată de Dumnezeu.
Care a fost primul profit și la ce vârstă ?
Eram copil, creșteam porumbei, mi-au plăcut tot timpul. Apoi am început cu motocicletele,
când am făcut firma, am vândut o motocicletă, o garsonieră, iar o soră din Germania m-a ajutat cu niște utilaje vechi. Am înființat firma în 1995, până în 1997 am lucrat și-am ridicat clădirea și tot în 1997, pe 9 august, de ziua mea, am făcut primele produse din carne împreună cu niște nemți care au venit și mi-au arătat rețetele. Lucrez numai cu achiziție de la populație, avem abatorul nostru, când sunt vârfurile de comenzi – Crăciunul, Paștele nu ne ajunge marfa, luăm carne proaspătă. Porci luăm de la populație, dar cu pesta porcină...
Chiar, cum vă descurcați ?
Nu știu cât e de adevărată boala, fără să aibă o certitudine că porcii sunt bolnavi. Eu știu,
compensațiile sunt promisiuni, totul e să le primească oamenii...
Ce cantitate de preparate produceți ?
15 tone pe zi. Facem și export în Scoția, Irlanda, Anglia, Belgia, Franța, Italia plus partea Moldovei și la București. Nu fac o deosebire, e aceeași compoziție alimentară, nu există preparat cu două rețete.
Care credeți că e formula succesului ?
Nu cred că este norocul, în primul rând binecuvântarea lui Dumnezeu. Depinde de relația pe care o ai cu oamenii, niciodată nu am trecut peste cadavre, cum se spune, niciodată. De ce să nu fiu fair-play cu ceilalți ? Eu țin foarte mult la calitate, e unul din principalele mele atuuri.
KILLER nu e neapărat un nume pentru o întreprindere de carne...
Cel din Germania de la care am luat utilajele era numit Killer, avea un abator mic, era renumit în zonă. Așa că hai să-i spun KILLER, pentru mulți era interesant, le rămânea în minte. M-am chinuit mult să caut o altă denumire, dar n-am găsit. Nici nu mai schimb. Nu am mers niciodată în străinătate să mă rog “hai, veniți și luați marfă”, românii noștri au insistat ”aduceți marfă de la KILLER”.
Care a fost motivul pentru care v-ați apucat de business, banii sau dorința de a face ceva ?
La început am fost bucuros că aveam cu ce trăi eu cu nevasta și doi oameni din sat care ne ajutau. N-am făcut-o cu scopul să mă îmbogățesc, să ajung mare patron, să știți că am fost necăjit de-acasă, am fost 9 copii în familie. Oricând mă apuc și de măturat prin secție și de făcut pe jos și pe tractor și pe excavator și pe avion. Vin la birou, stau un sfert de oră – douăzeci de minute, văd despre ce-i vorba și-mi văd de treburile mele, multă muncă, multă mișcare.
Ce sfat ați da unui antreprenor la început de drum ?
Acum să am 3 milioane euro să spun că pornesc o afacere, nu știu ce-aș porni. Când am deschis eu firma era altă situație, oamenii țineau animale, dar va veni vremea când vor merge copiii să vadă la fermă cum arată o vacă, un porc. Dar nu trebuie să renunți niciodată și la urmă vei avea satisfacția că vei reuși. Așa am luptat eu și acum dau de lucru la 260 de oameni.
Între pasiunea cu motociclete și afacerea cu carne ce ați alege ?
Amândouă mi-s dragi, datorită meseriei cu carnea mi-am îndeplinit pasiunea cu
motociclete. Tot salariul meu îl cheltuiesc pe motociclete, nu este o lună să nu iau două hârburi, să le repar și să ajungă în expoziții. Am 82 de motociclete, pasiunea mea a rămas mecanica.
Vine lumea să vadă expoziția ?
Vin oameni din toată țara, dar și din Austria, Germania, Franța, Elveția. Sunt motociclete care au circulat în țările comuniste, sunt foarte interesante. Am și din cele care au circulat în capitalism, acolo se poate vedea diferența de dezvoltare.
Unde vă vedeți peste 10 ani ?
Eu sunt bucuros să păstrez locurile de muncă actuale, nu mai am dorință să mă dezvolt. Cu cât e firma mai mare, cu atât mai mari probleme ai. E greu să găsești oameni serioși. Peste 10 ani să mă văd tot aici, să nu-mi scape afacerea.
De ce vă e frică ?
Mi-e frică, Doamne ferește, de-o boală și dacă nu este liniște în țară. Să nu fie debandadă, pentru că azi se dă o lege, mâine alta, nu mai știi ce să faci, nu există stabilitate. Mi-e jale de cei care sunt plecați, de aceea le spun mereu: veniți acasă și începeți o activitate.
Mi-ați spus înainte de interviu că aveți 59 de ani, dar nu-i arătați...
Datorită alimentației, consum numai produse românești, străine nu consum, sunt naționalist convins ! De ce să nu mănânc ce produc ai noștri?
În afară de KILLER, mănânc cașcaval, fructe, bureți de pădure, totul de la noi.